Categorii referate - Parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu

Parazitii barbu stefanescu delavrancea

Saşa Malerian Cosmin se răsti la băiatul care-i servea: — Dumitre, socoteala! Mai întâi că toţi sunt cu ochii la bancher În curând te vei convinge că anii de modestie sunt ani pierduţi Chitaristul, cu capul întins pe spate, cânta "doi ochi am iubit într-a-mea viaţă", iar Prinţul repeta, scuturând din cap, "unul chior şi altul cu albeaţă".

În stradă cei doi prieteni se despărţiră. Şansă bună dacă te duci la "Noua generaţie". Jocul de cărţi cu femei îl numeau cei din cercul lui Candian şi Mănoiu "academie liberă, palestre sau bacara spartiană ". Cerul era senin; stelele sclipeau ca nişte ochi de aur; un vânt uşor, în zăpuşeala acestei nopţi de iulie. Zidurile dogoreau.

  • Cancer colorectal vessie
  • Paraziți la om simptome nhs
  • Parazitii-delavrancea. Cumpara ieftin, pret bun
  • Parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu Cauta referat Hagi-Tudose - Barbu Stefanescu Delavrancea rectal cancer lymph nodes Barbu Stefanescu Delavrancea Referate Parazitii barbu stefanescu delavrancea rezumat, Parazitii De Barbu Stefanescu Delavrancea - Referate Parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu Viața timpurie[ modificare modificare sursă ] S-a născut la 11 aprilieîn mahalaua Delea-Nouă, din parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu Vergului, Bucureștimezinul unei familii modeste.
  • Parazitii - Partea 1 - Barbu Stefanescu Delavrancea-capI Parazitii - Partea 1 Candian îmbrânci ușa salonului și zise cu o voce teatrală: — Domnilor și doamnelor, vă prezint pe Iorgu Cosmin, un tânăr non plus ultra Mănoiu, un brun, cu părul creț, cu mustățile ascuțite, se ridică în picioare la masa de bacara și strigă: — Ura!
  • Barbu Ştefănescu-Delavrancea: Paraziţii
  • Categorii referate - Parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu

Cosmin mergea fără să ştie încotro. În capul lui, o adevărată parazitii barbu stefanescu delavrancea. Venise la birt ca să uite o mulţime de impresii, şi acum pleca mai tulburat de cum venise.

Viaţa sa i se desfăşura cu o limpezime neîndurată. Scenele îi păreau atât de vii, că le trăia din nou în clipe repezi, întocmai cum le trăise altădată în zile şi nopţi lungi. Când a venit din oraşul B Ce vis frumos, primul lui vis: să rabzi, să lupţi, să învingi, şi înaintea învingătorului lumea să-şi descopere capul. Acum s-a dus sărăcia lucie, dar cu ea s-au dus şi iluziile.

Când a intrat în sala Facultăţii de drept, era cel mai rău îmbrăcat. Ce-i păsa? Va fi cel dintâi la examene. La început acest "ce-mi pasă! După câteva săptămâni însă începu să-şi piardă farmecul. Într-o zi, intrând în odăiţa lui săracă, parazitii barbu stefanescu delavrancea un volum de drept roman.

După câteva minute de citire ochii îi alunecară pe rândurile negre ca pe ceva luciu. Colegii săi, cu cămăşi curate, cu haine croite parazitii barbu stefanescu delavrancea trupul lor, cu ghete lustruite, cu ceasornice şi lanţuri de aur, cu mănuşi, cu portofolii la subsuoară.

El, cu o redingotă veche, neagră odinioară, cu pantaloni roşi, cu ghetele scâlciate, cu cămaşa mototolită şi de o culoare nehotărâtă. De astă dată, "ce-mi pasă! Rândurile dreptului roman începură a juca. Pleoapele i se închiseră puţin, iar împrejurul literelor tremură fantastic o bură de scântei albastre.

De ce când ceilalţi discută o chestie de drept, cum de obicei se întâmplă în anul întâi, nu se găseşte unul ca să-l întrebe şi pe el ce crede despre cutare controversă? De ce când ies de la cursuri ei pleacă discutând, iar pe el îl lasă singur, îndărăt, cu caietul de note în mână, un sul sărăcăcios de hârtie vânătă? Şi de ce cu toţii se adună în jurul unui fleac, strâns încheiat într-o redingotă de postav fin? Chiar profesorii — unul care se încurcă la citaţiile latineşti, greşind necontenit timpurile, şi altul care citeşte pe nişte foi îngălbenite de douăzeci de ani -chiar şi ei nu se uită la el, ca şi cum nu ar fi în clasă.

În liceu, acelaşi lucru. Cu cât erai mai rău îmbrăcat, cu atât observaţiile erau mai aspre şi mai nedrepte. Şapte ani a luat premiul al doilea pentru că un coleg al său era bogat şi fiul vicepreşedintelui Camerei.

Produse din aceeasi categorie

Fireşte, "premiul întâi" venea la şcoală îmbrăcat ca o păpuşă, cu părul lins şi cu cărarea aleasă drept din creştetul capului. În facultate, în câteva săptămâni, se dezgustă ca de o jucărie potrivită numai cu o vârstă oarecare, în liceu "ce-mi pasă! Ş-apoi, cine înşira pe tablă mai repede ca el formulele algebrice? Cine desena mai corect maşinile din fizică? Cine răspundea la toate mai bine ca Iorgu Cosmin?

Paraziții - Wikisource

Acum lucrurile s-au schimbat. La facultate, proştii dau din cap; prostia este bine îmbrăcată şi are neamuri cunoscute; iar tu stai smirna, cu zdrenţele pe tine, sau iei serios note, pe când prostia continuă a da din cap, prefăcându-se că scrie.

  • Hpv around mouth
  • Wartek de la verucile genitale
  • Barbu stefanescu delavrancea parazitii - Paraziții - Wikisource
  • Люди, которые держат любимых зверушек, - проговорил Элвин с нервным смехом, каким многие заглушают страх, - должны быть уверены, что знают, как уследить за .
  • Он подумал о Джезераке, своем наставнике, который был столь терпелив с труднейшим из учеников.
  • Parazitii si alte scrieri - Barbu Stefanescu Delavrancea
  • Barbu Stefanescu Delavrancea - Parazitii () - Cumpără

În facultate eşti deja în lume: judecat după aparenţă. Nimeni nu are vreme ca să te examineze şi să te cunoască. Dar concursul este arma copiilor. În lume aparenţele hotărăsc, şi obişnuitul "ce-mi pasă! Cu cincizeci de lei pe lună pentru casă, masă, îmbrăcăminte paraziți cu amoniac ornitină cărţi este cu neputinţă.

După două luni de la sosirea lui în Bucureşti, se hotărî să ocupe un loc de copist. La tribunale, la ministere, pretutindeni în sfârşit, cei mari şi-au aruncat de sus o privire rea asupra lui. Rău îmbrăcat, fără sprijin, nici barem o carte de vizită cu câteva cuvinte Două luni şi-a plimbat în zadar, pe la diferite autorităţi, redingota înverzită de parazitii barbu stefanescu delavrancea, ghetele scâlciate, pantalonii cu cogemite genunchi, fruntea umilită şi obrajii aprinşi de ruşine.

S-a hotărât să dea lecţii la vreun pension, fie şi de parazitii barbu stefanescu delavrancea. Una dintre directoare, care parazitii barbu stefanescu delavrancea un an de zile anunţa continuu parazitii barbu stefanescu delavrancea trebuie "un profesor, bacalaureat, care să predea matematicile şi istoria la patru clase gimnaziale, şi gramatica, caligrafia şi desenul, la două clase primare", când l-a văzut s-a uitat lung la el şi i-a zis: "Domnul meu, îmi pare foarte rău, domnul meu, că te-ai deranjat, dar mi s-a recomandat un alt tânăr, domnul meu".

O lună de zile a mai citit parazitii barbu stefanescu delavrancea anunţiu în ziare.

Candian îmbrânci ușa salonului și zise cu o voce teatrală: — Domnilor și doamnelor, vă prezint pe Iorgu Cosmin, un tânăr non plus ultra Mănoiu, un brun, cu părul creț, cu mustățile ascuțite, se ridică în picioare la masa de bacara și strigă: — Ura!

Fireşte, domnul meu fusese rău îmbrăcat. Avusese dreptate tatăl său, un bătrân grefier din oraşul B În Bucureşti viaţa este scumpă, şi tu eşti mare.

papiloma krema u hrvatskoj

Dacă ai vrea, te-aş trimite la profesorul Paul Malerian. Îl cunosc de mult. Şi el şi nevasta lui sunt oameni buni şi stau bine.

examen gaura de vierme

Cred că cu plăcere te vor găzdui. Voi plăti ceva, iar restul să-ţi fie de haine, cărţi Dar cum or fi ăşti oameni? Atât nu e destul. Or fi având copii? Tatăl său nu-i spunea nimic în scrisoarea care se termina cu aceste cuvinte: "Te vor primi cu bucurie. Eşti mare, fii cuminte. Eu sunt bătrân, ca mâine o să închid ochii. Făcea un drum la sfârşitul căruia imaginaţia îi deschidea o prăpastie.

Inima i se bătea cum numai la examene o simţise. Mândria inocentului de douăzeci de ani era învinsă.

Parazitii si alte scrieri

Nu făcuse nimic în viaţa lui, afară de premiul al doilea din liceu, şi totuşi, i se părea că se aseamănă cu un erou care întinde mâna şi cere de pomană. A intrat în curte. Un câine parazitii barbu stefanescu delavrancea îl latră. Câinii nu pot suferi pe cerşetori. I s-a bătut inima, apoi n-a mai simţit-o.

A pus mâna pe telul clopoţelului. A sunat. În adevăr, a sunat.

hpv tedavisi kad n

S-a sfârşit. Ce rău era îmbrăcat! O servitoare i-a deschis şi l-a întrebat pe cine caută. Ce-a răspuns nu şi-aduce aminte. I-a dat scrisoarea. Servitoarea l-a poftit în intrarea de jos. Cuconiţa e sus. Ce boală, mamă? Acum bătrânul Cosmin se roagă ca să primim în casă pe fiul său, neputând altfel să urmeze la facultate.

E foarte sărac. Băiatul trebuie să fie afară Să-i dăm odăiţa din fund Tată-său a făcut un mare bine lui Malerian. A auzit tot. Desigur, nu este al aceleia care zisese repede "să-l primim, mamà".

Abia-şi stăpâneşte lacrimile. Un lung oftat umplu sala. L-or fi auzit? Conversaţia s-a oprit imediat. O femeie coborî scările, înaltă, mlădioasă, cu ochii negri, scânteietori, ca de pisică.

O mână îi alunecă pe plimbul scării, iar cu cealaltă îşi ridică puţintel rochia, ca să nu se împiedice. Ce picior elegant!

Parazitii barbu stefanescu delavrancea comentariu

Pielea ghetelor, ca elitrele de cărăbuş. Doamna Saşa Malerian. Cosmin pleacă ochii în jos; îşi vede ghetele; cea din dreapta e ruptă. Mai bine şi-ar fi cumpărat o pereche de ghete decât pe Demangeaţ 8.

Cu tot dreptul roman nu poţi să cârpeşti o gheată. Ce curios! Îi vine să râdă de ghetele lui. Când doamna Malerian se apropie, el nu mai simţi nimic. Frumoasa doamnă îi vorbeşte blând. Totuşi, privirea ei parcă-l taie. Nu-i răspunde decât: "Da, nu, da". Frumoasa doamnă i-a dat braţul. Se urcară pe scară. Se împiedică de cea din urmă treaptă.

Parazitii-delavrancea

Ce bogată sală! Plante cu foi mari, ghivece cu zambile, două portrete, mărime naturală, ea şi, desigur, el, dl Paul Malerian. Ce urât şi bătrân, pe lângă ea! Un glas rece şi ascuţit.

Barbu stefanescu delavrancea parazitii

Să fi strigat altcineva în acest gât rumen şi rotund? Uşa din dreapta se deschise binişor.

  1. Barbu Stefanescu Delavrancea - Parazitii si alte scrieri - primariacetateni.ro

Sunt ele. Şi în fundul urechilor le aude cuvintele. Care a fi zis: "Săracul, să-l primim, ai, ce zici, mamà? Valeri, aidoma ca mă-sa. Aceiaşi ochi, acelaşi nas subţire cu nări mişcătoare, aceeaşi frunte, acelaşi par negru, aceeaşi talie, acelaşi glas limpede şi tăios. Desigur că la masă nu va sta lângă dânsa. Gelina e blondă, cu părul ca un fum, palidă, subţirică, foarte subţirică, şi uşoară ca şi rochia ei de fular alb cu bobiţe negre.

Ce ochi! Albaştri, leneşi şi melancolici. Desigur, Gelina zisese: "Săracul, să-l primim" Şi cuvântul "săracul" se scuturase de mila nesuferită cu care se încarcă pe buzele tuturora. Şi el putea să-i zică: "Săraca, ce puţin sânge!